Când vei fi înţeles că nu există nimic de înţeles, ce mai rămâne de comunicat?-U. G. Krishnamurti

I.: Nu doar eu, ci toţi cei pe care ii cunosc par prinşi in această capcană a nesfârşitei căutări şi a conflictului. Avem nevoie, sau nu, să stăm împreună şi să comunicăm unul cu altul despre această... U.G.: Cum am spus, eu nu am iluzii legate de comunicare. Nu poţi împărtăşi sau comunica experienţele tale nimănui, pentru că, în felul în care funcţionează acum, fiecare individ trăieşte în lumi separate şi diferite fără nici un punct comun de referinţă, şi doar îşi imaginează că vreodată comunică cu altcineva. Pur şi simplu nu este posibil.Eu nu pot comunica şi tu nu poţi înţelege din cauză că tu nu ai un punct de referinţă cu privire la ceea ce zic eu. Când vei fi înţeles că nu există nimic de înţeles, ce mai rămâne de comunicat? Comunicarea nu este necesară. Deci nu are sens să discutăm posibilitatea comunicării. Dorinţa ta de a comunica este parte din strategia ta generală de realizare. Învăluită în spatele dorinţei de a comunica este dependenţa de vreo putere exterioară care să-ţi rezolve problemele. Cu excepţia destul de naturalei nevoi de comunicare practică, necesară pentru a funcţiona în această lume, interesul tău în comunicare este de fapt expresia sentimentelor tale de neajutorare şi a speranţei tale pentru ajutorul din partea vreunei agenţii exterioare. N eajutorarea ta persistă din cauza dependenţei tale de o agenţie exterioară. Când acea dependenţă de o agenţie exterioară, fictivă sau nu, nu mai există, atunci sentimentele de neajutorare şi dorinţa de a comunica în abstract nu mai există nici ele. Dacă una dispare, cealaltă trebuie să dispară şi ea. Situaţia ta şi perspectivele tale par fără speranţă din cauză că ai idei de speranţă. Demolează acea speranţă şi schiloditoarele sentimente de neajutorare se duc odată cu ea. Este inevitabil să fii neajutorat şi copleşit de frustrare atâta timp cât tu exişti în relaţie cu speranţa de împlinire, pentru că nu există deloc împlinire. Aceasta este sursa dilemei tale.

 sursa:http://u-gkrishnamurti.blogspot.com/