Metafizica creatiei

Noi avem multe pretentii.
Dar iubirea are pretentia alta de a iubi ?
Iubirea nu se crede suficient de mult iubire ?
Exista in aceasta iubire ura.
Iubirea NU se crede iubire ?
Ura NU se crede ura ?
Dar nici una nu sunt adevarate.
Ele ar trebui sa fie niste jumatati pure.
Dar nu sunt pt ca alfel ele ar fi multumite DE CEEA CE SUNT
Exista o samanta din cealalta in cele doua jumatati.
Si fiecare din aceste doua opozitii alearga,
Dupa samanta lui, la celalalt.
Samanta de iubire din ura este originea iubirii pure.
Samanta de ura din iubire este este originea urii pure.
Originile s-au pierdut in splendoarea celuilaltat.
Cand ceea ce s-a nascut va inceta sa mai creasca din samanta?
El se va opri atunci si isi va aduce aminte de trecutul sau cel mai indepartat.
Isi va aduce aminte de moarte si atunci el va muri.
Caci moartea a existat prima oara.
Si exista permanent.
Da !Iubirea inseamna sa moara ceea ce s-a nascut.
Iubirea inseamna moarte !
O Iubire si moarte care dizolva particula care suntem noi in mii de particule,
Ca si cum in mod paradoxal ea moartea- iubire creeaza noi particule, noi universuri.
Moartea-Iubire inseamna in acelasi timp Creatie.
Moartea Particulei prin divizare creeaza alte particule.
Ce este iubirea ?Decat moarte !?
Ce este moartea ? Decat noi creatii !?
Noi creatii care isi vor aduce aminte si ele de moarte.
Si atunci ele vor crea.
Iubesc pentru a muri si…… mor pentru a crea.